Diavolul si domnisoara Prym by Paulo Coelho

Author:Paulo Coelho
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-11T21:00:00+00:00

Berta o strigă. Şedea tot la locul ei, supraveghind oraşul fără nici un rost, fiindcă primejdia apucase să intre şi era mai mare decât îţi puteai închipui.

— Nu vreau să stau de vorbă — zise Chantal. Nu reuşesc să gândesc, să reacţionez, să spun ceva.

— Atunci doar ascultă. Şezi aici.

Dintre toţi oamenii pe care-i întâlnise de când îşi putea aduce aminte, Berta era singura care o trata cu delicateţe. Chantal nici nu se aşeza bine, ca ea o şi îmbrăţişă. Rămaseră aşa mult timp, până când Berta rupse tăcerea.

— Du-te acum prin pădure, limpezeşte-ţi gândurile; ştii bine că nu dumneata eşti problema. O ştiu şi ei, dar au nevoie de un vinovat.

— Străinul este!

— Dumneata şi cu mine ştim că el este. Nimeni altcineva nu o ştie. Toţi vor să creadă că au fost trădaţi, că dumneata ar fi trebuit să le spui mai devreme, că n-ai avut încredere în ei.

— Trădaţi?

— Da.

— De ce vor să creadă asta?

— Ia gândeşte-te.

Chantal se gândi. Pentru că aveau nevoie de un vinovat. De o victimă.

— Nu ştiu cum o să se sfârşească povestea asta — zise Berta. Viscos e o aşezare de oameni cumsecade — deşi, cum spuneai, cam laşi. Totuşi ar fi poate nimerit să pleci o vreme de aici.

Voia poate doar să glumească; nimeni nu putea lua în serios pariul străinului. Nimeni. În plus, nu avea nici bani, nici unde să plece.

Nu era adevărat: o aştepta un lingou de aur şi se putea duce oriunde în lume. Dar nici cu gândul nu voia s-o gândească.

Chiar în clipa aceea, ca printr-o ironie a sorţii, bărbatul trecu prin faţa lor şi plecă să se plimbe prin munţi, aşa cum făcea în fiecare dimineaţă. Le salută înclinând din cap şi-şi văzu mai departe de drum. Berta îl însoţi cu privirea, în timp ce Chantal încerca să-şi dea seama dacă cineva din oraş îl văzuse salutându-le. Ar fi putut spune că ea îi e complice. Ar fi putut spune că între ei funcţiona un cod secret.

— Pare mai serios — zise Berta. E ceva ciudat.

— Poate şi-a dat seama că gluma lui s-a transformat în realitate.

— Nu, e ceva mai mult. Nu ştiu ce e, dar... e ca şi cum... nu, nu ştiu ce este.

“Soţul meu trebuie să ştie”, gândi Berta, încercând o senzaţie nervoasă şi inconfortabilă care-i venea din partea stângă. Nu era însă prilejul potrivit să stea de vorbă cu el.

— Îmi aminteşte de Ahab — îi spuse ea domnişoarei Prym.

— Nu vreau să mai aud de Ahab, de poveşti, de nimic! Vreau doar ca lumea să redevină aşa cum era, ca Viscos-ul — cu toate defectele lui — să nu fie distrus de nebunia unui om!

— S-ar părea că iubeşti locul ăsta mai mult decât îţi închipui.

Chantal tremura. Berta o cuprinse iar în braţe, aşezându-i capul pe umărul ei, ca şi cum ar fi fost fiica pe care n-o avusese niciodată.

— Cum ziceam, Ahab avea o poveste despre cer şi iad care în vremurile vechi trecea din tată în fiu şi care în zilele noastre a fost dată uitării.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.